Totalul afișărilor de pagină

marți, 3 august 2010

O vedetă populară, Cornelia Ardelean Archiudean

De: Mihai Naşca
“Versul si melodia sunt de fapt totul în cântecul popular autentic!”

Cornelia Ardelean sau fata frumoasă din Ocniţa, aşa cum a fost cunoscută a venit pe lume într-o zi frumoasă de martie. Poate că şi satul, puţin mai izolat a dus la păstrarea pe acele meleaguri a cântecului popular authentic pe care Cornelia Ardelean Archiudean l-a cântat încă din copilărie. Debutul oficial a avut loc în anul 1971, la renumitul concurs “Floarea din grădină”. Are în repertoriu multe cântece domoale ca şi apele de pe Câmpie dar şi cântece bisericeşti sau colinde. În prezent se ocupă de îndrumarea unor tinere talente, la Cercul Militar din Bistriţa, unde îşi desfăşoară activitatea şi mulţi tineri interpreţi au trecut prin mâna sa. Vă invit să aflaţi o altă poveste, a Corneliei Ardelean şi pentru că în 20 martie şi-a sărbătorit ziua de naştere îi spunem şi noi “La mulţi ani!”

Rep: Cum începe povestea de viaţă a Corneliei Ardelean Archiudean? Cărui loc din lumea asta îi spune “acasă” ?
Cornelia Ardelean Archiudean: M-am născut şi am copilărit în zona de câmpie a judeţului Bistriţa Năsăud, în satul Ocniţa, comuna Teaca. La vremea aceea satul avea peste 2000 de suflete de oameni harnici şi gospodari, recunoscuţi ca atare în toata zona. Cu toate că nu aveam atâtea posibilităţi câte au copiii de astăzi, copilăria mi-a fost fericită pentru că aveam libertatea de a zburda pe toate dealurile şi văile satului. Eram prima care culegeam primăvara ghioceii şi cocoşeii din pădurea Văii Lupului sau de sub Rotunda! Cea mai mare bucurie pentru mine era venirea primăverii. Poate pentru ca m-am născut în acest anotimp (pe 20 martie!) atunci când toată natura se trezeşte la viaţă, înverzesc pomii, creşte iarba se întorc păsările. Mi-este foarte drag cucul, poate de aceea unul dintre cântecele cele mai dragi mie este “ Cucule ce pene porţi”.
Rep: Consideraţi că locul naşterii a avut un rol decisive în alegerea acestui drum al cântecului popular şi valorificarea tradiţiei?
Cornelia Ardelean Archiudean: Locul naşterii mele a fost decisiv pentru cariera mea de culegătoare şi interpretă a folclorului de pe aceste meleaguri! Ocniţa este un sat frumos, aşezat în plină câmpie a Transilvaniei, undeva la graniţa dintre trei judeţe: Bistriţa Năsăud, Cluj şi Mureş, acolo oamenii se cunosc între ei, se salută când se întâlnesc pe uliţele satului, beau toţi apă din aceeaşi fântână cu numele de “Buna”. La “Buna” tinerii – fete şi feciori - mergeau seara după apă anume pentru a se întâlni şi nu arareori fetele se întorceau la fântâna satului după ce feciorii le vărsau găleţile cu apă pe uliţă, anume pentru a mai sta împreună în fapt de seară…
Rep: Când a avut loc întâlnirea cu folclorul şi mai ales cum s-a produs acest lucru ?
Cornelia Ardelean Archiudean: Nu ştiu cum m-am apropiat de folclor, am învăţat să cânt de la mama mea, nu ştiu o dată anume pe care să o ţin minte ca fiind prima dată când am cântat! Pur şi simplu folclorul se mai crea încă acolo în sat, la clacă, la sapă, la secerat, la toate muncile câmpului sau în nopţile lungi ale şezătorilor din sat. Pot spune că am crescut împreună cu cântecele mele de mai târziu! De pe târnaţul casei părinteşti de “Sub vii”, auzeam ceteraşii de la hora satului în care eu am intrat şi am jucat de pe la…13 ani. Trebuia însă ca un fecior să te bage în joc – acesta putea fi o rudă apropiată ori un vecin dar pe mine m-a băgat în joc Emilu’ Chitului, unul dintre cei mai mari jucăuşi ai satului, deşi era foarte tânăr. Îmi amintesc de faptul că de mică am cântat alături de alţi copii de seama mea în şezători, la clacă, la prăşit dar şi la şcoală şi chiar la căminul cultural din sat.
Rep: Când a avut loc debutul oficial?
Cornelia Ardelean Archiudean: Am cântat încă de la şcoală primară din Ocniţa. În 1971 am debutat la “Floarea din grădină’’, acesta a fost debutul meu oficial la televiziune. Atunci, în 1971 am făcut şi primele imprimări la Radio Bucureşti cu Orchestra Radio dirijată de George Vancu.
Rep: Dacă ar fi să daţi o definiţie originală folclorului cum ar suna aceasta?
Cornelia Ardelean Archiudean: Nu vreau să dau eu o definiţie ... tehnică a folclorului românesc! Cântecul şi dansul popular sunt în sufletul meu imaginea satului în care m-am născut, a satului românesc în general este tot ce are mai frumos ţăranul român, zestrea sa ancestrală primită de la bunul Dumnezeu! Niciodată nu o să găseşti în folclorul curat (cântece, dansurile şi obiceiurile populare) lucruri indecente, rostite sau făcute de mântuială, la voia întâmplării sau de prost gust. Vom găsi întotdeauna, în tot ceea ce zămisleşte ţăranul român bunul simţ, curăţenia sufletească şi frumosul.
Rep: Ce credeţi că este mai important în realizarea unei melodii populare: versul sau melodia ?
Cornelia Ardelean Archiudean: Versul si melodia sunt de fapt totul în cântecul popular autentic! Nu ştiu care este mai important, eu cred că dacă una şchioapătă cântecul pierde din autenticitate, din frumuseţe din farmecul cu care cucereşte pe cei care îl ascultă… Ţăranul nu a “compus” cântecele sale, el şi-a cântat “bucuria şi amarul” cum spune badea, George Coşbuc, versurile şi melodia născându-se din sufletul său acolo unde vieţuia. Când feciorii mergeau la armată se adunau şi cântau dintr-un capăt al satului în celălalt cântece de cătănie, iar fetele la rândul lor creau şi ele cântece în care îşi exprimau tot ce simţeau în acele momente... Tinerele care se măritau şi nu aveau noroc creau cântece de jale, de înstrăinare. La jocul satului feciorii chiuiau (descântau) versuri inspirate de melodia pe care se desfăşura jocul, fie de-a lungul, bătrânesc sau joc de învârtit. În cântecele mele am căutat să armonizez melodia cu versul respectând întotdeauna forma în care le-am cules.
Rep: De unde v-aţi cules cântecele?
Cornelia Ardelean Archiudean: Eu chiar am cules cântecele mele de la oamenii satului meu, Ocniţa, de la mama Violina, de la lelea Ioana a lui Ursuc, de la mama Marie (viitoarea mea soacră!), de la Toderica lui Cărbune, de la vestitul ceteraş Tiuna, de la Tica Vârtosului şi Dănica Zaharichii! Nu mai pomenesc aici pe ceteraşii din satele apropiate Archiud, Comlod, Orosfaia, Băiţa sau Pinticul Tecii… Vedeţi din enumerarea mea că pe toţi aceşti oameni i-am păstrat, fără să vreau, în memoria mea afectivă, pentru că mi-au marcat copilăria si tinereţea mea şi chiar întregul meu repertoriu.
Rep: Ce aţi reuşit să imprimaţi până acum?
Cornelia Ardelean Archiudean: Am editat patru compact discuri cu folclor din zona de câmpie a judeţului Bistriţa Năsăud. Am scos şi trei compact discuri cu colinde străbune culese tot din aceeaşi zonă înregistrate cu grupul “Vin colindătorii” pe care îl îndrum din anul 1990. Împreună cu grupul de copii, “Doiniţa” de la Cercul Militar Bistriţa am editat un alt album de colinde intitulat “Copilule cu ochi senini”. Mai am în repertoriul meu alte două albume de pricesne.
Rep: Ce alte zone etno-folclorice vă mai plac cu excepţia celei pe care o cântaţi?
Cornelia Ardelean Archiudean: Eu iubesc absolut toate zonele folclorice ale României şi aici mã refer la folclorul autentic aparţinător acestora!
Rep: Un gând pentru mureşeni.
Cornelia Ardelean Archiudean: Pentru mureşeni am cele mai calde şi curate gânduri, pentru că aici la Tîrgu Mureş am cunoscut cel mai frumos si ales public, aici am avut cele mai mari succese din cariera mea artistică. Le mulţumesc tuturor celor care m-au apreciat şi le sunt recunoscătoare pentru totdeauna!

sâmbătă, 27 februarie 2010

CORNELIA ARDELEAN ARCHIUDEAN-artistul cu suflet de aur

CORNELIA ARDELEAN ARCHIUDEANPentru prima dată în viaţă am convingerea că nu am dat un titlu exagerat, ci unul corect. Cine o cunoaşte pe Cornelia Ardelean Archiudean ştie că dincolo de vocea de cristal a Câmpiei Transilvaniei se ascunde şi un suflet de aur. Arareori se întâlnesc aceste două calităţi la marii oameni. De obicei, strălucirea scenei ştirbeşte din suflet. Nu aceleşi lucru putem spune în cazul de faţă, unde vocea completează sufletul nobil din Ocniţa. Poate de aceea uneori Cornelia a preferat să nu dea din coate, să-i lase pe cei mai tupeişti să apară excesiv în faţa publicului şi pe micul ecran. Emblemă a folclorului din zona de Câmpie, Cornelia Ardelean Archiudean a dus cu cinste folclorul românesc pe cele mai înalte trepte ale spiritualităţii. Şi-a început cariera de profesionist la Bucureşti, la Casa de Cultură a Sectorului 5, unde a şi studiat la Şcoala Populară de Artă cu profesoara Angela Moldovan. În 1975, a venit la Orchestra profesionistă “Bistriţa”, unde a fost curtată, după ce au văzut-o la emisiunea “Floarea din grădină”. Prima emisiune la care a participat a fost în primăvara lui 70 şi era la vechiul studio al TVR-ului, în direct, redactor Teodora Popescu. Atunci a întâlnit-o prima dată pe Sofia Vicoveanca. Când au auzit că tânăra artistă e la televizor s-au adunat toţi sătenii în curtea căminului şi au scos singurul televizor din sat afară. Sigur că au fost foarte mândri. La “Floarea din grădină” a primit din partea sătenilor o telegramă citită în direct, semnată de preotul Pop Augustin. ” Am întâlnit şi oameni buni în viaţa mea, care m-au ajutat mult, dar am întâlnit şi oameni răi. La un moment dat, chiar în radio m-a ameninţat un redactor: “depinde cum ai să faci piesele astea, dacă ai să mai imprimi vreodată”. Or astea nu erau deloc încurajatoare, pentru că eram copil modest care stăteam la locul meu. Niciodată nu am vrut să fiu în faţă. Dacă cineva m-a observat a fost bine. Sigur că pe mine nu m-au “răsfăţat” foarte mult nici radioul, nici televiziunea, deşi am avut repertoriu. Poate că mi-a prins bine într-un fel, pentru că mulţi care au urcat foarte repede au şi picat repede. Poate astfel se explică şi faptul că astăzi sunt tot acolo la locul meu. Deşi fiecare tinde să facă mai mult în viaţă să apară tot timpul la televizor. Dar, la un moment dat, lumea se va sătura de tine. Mă bucur când mă opreşte lumea pe stradă şi-mi spune “Ştiţi, v-am văzut la televizor! Mi-a plăcut, mi-a fost dor să vă văd!” Şi pentru mine asta este mult mai mult.
Nu cred că am duşmani şi nu am de ce să am duşmani. Sunt o zodie mai greu înţeleasă (peşti - n.r.). Poate că Dumnezeu va avea grijă de fiecare să-şi poarte grija lui. Oricum, dacă aş avea duşmani, deşi eu nu-i ştiu, este un dar că am cu mult mai mulţi prieteni”, se confesează Cornelia Ardelean. Din preaplinul dragostei ei pentru folclor, Cornelia Ardelean a dăruit copiilor care vin la Ansamblul Doiniţa de la Cercul Militar. În ultimul timp încercările s-au abătut peste sufletul preaplin de iubire. Au fost clipe grele, în care sănătatea s-a aflat pe muchie de cuţit, însă Dumnezeu ajută oamenii buni. Astăzi, în ceas aniversar, îi urăm distinsei doamne sănătate, fericire, putere multă şi îi oferim un mărţişor simbolic împletit în fire de suflet cu tradiţionalul La mulţi ani!

Vin, 20/03/2009 - 00:00 | Menuţ MaximinianCultură